A făcut o mică fabrică de brânzeturi artizanale, cu etichetă simplă: „Din gospodăria lui Vasile, Măgura”.
A angajat doi tineri din sat, care altfel ar fi plecat la muncă în străinătate.
Și, în fiecare dimineață, înainte să înceapă treaba, trecea pe la Rozița, o mângâia pe frunte și îi spunea încet:
„Tu ai știut, fată dragă. Tu ai știut.”
Povestea s-a dus din om în om. Unii au zis că a fost noroc. Alții, minune.
Dar pentru nea Vasile, a fost mai simplu de atât.
A fost dovada că răbdarea, credința și legătura cu pământul nu rămân niciodată nerăsplătite.
Iar fântâna veche?
N-a astupat-o. A curățat-o, a întărit zidurile și a pus deasupra o cruce mică din lemn, în amintirea bunicului.
Și de fiecare dată când cineva din sat trece pe lângă ea, știe că acolo nu s-a găsit doar o comoară.
Ci un nou început.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
