la zi. Dar aici nu mai lucrați.
Un murmur a trecut prin recepție. Unii au oftat ușurați. Alții au început să plângă.
Daniel s-a dus la Renata. A luat-o în brațe.
— Gata, tati — i-a șoptit. — Hai acasă.
Fetița l-a strâns de gât.
— Ai fost curajos — i-a spus.
Daniel a închis ochii o clipă.
A doua zi, ușile Hotelului Aurora s-au redeschis. Cu personal nou. Cu reguli clare. Cu un afiș mare la intrare, scris simplu:
„Aici oamenii sunt tratați ca oameni. Mai ales copiii.”
Și undeva, pe o măsuță din