Un necunoscut din tren mi-a strecurat o batistă gri în palmă și mi-a șoptit: “Prefă-te că ți-e rău. Și orice ți-ar pune în față, nu semna.” Mergeam cu fiul meu de nouă ani la socrul meu bolnav și nu-i spusesem acelui bărbat nici cine sunt, nici unde merg. Câteva ore mai târziu, am înțeles de ce mă avertizase…

— Adriana, spuse Sorin, dânsul ne ajută cu actele firmei. Nu durează mult.

M-am așezat.

Matei voia să rămână lângă mine.

— Du-te puțin la bunicul, i-am spus. Vin imediat.

Alexandru l-a luat lângă el.

Sorin deschise dosarul.

— Sunt doar niște formalități rămase după Mihai. Semnezi aici, aici și pe ultima pagină.

A împins un pix spre mine.

M-am uitat la el.

Apoi la Doina.

Toți așteptau.

Am luat pixul.

Sorin s-a relaxat.

Dar în loc să semnez, l-am așezat peste dosar.

— Mai întâi vreau să vorbesc singură cu Alexandru.

Sorin își