câteva sute de metri de proprietatea mea, în desiș, se afla o femelă cu doi pui.
Leo îi adusese acolo.
Și unul dintre pui era rănit.
Biologul mi-a explicat că, probabil, Leo își amintea mirosul locului și al omului care îl salvase cu douăzeci de ani în urmă. Nu știa că eram bolnav. Nu venise pentru un „rămas-bun”, așa cum îmi imaginam eu.
Venise pentru ajutor.
În acea clipă am început să râd.
Pentru prima dată după multe luni, am râs din toată inima.
— Ai venit până aici pentru că