fiul meu se întorsese.
Nu băiatul care mă abandonase.
Ci copilul pe care îl crescusem.
Iar în seara aceea, privind apusul din curtea centrului, am înțeles ceva.
Uneori, cei care ne rănesc cel mai mult sunt cei pe care îi iubim cel mai tare.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne pierdem demnitatea.
Pentru că demnitatea este ultimul lucru pe care nimeni nu ni-l poate lua.
Nici măcar propriul nostru copil.