A urmat o tăcere lungă.
— Știi ce a fost cel mai greu? am întrebat.
El a dat din cap că nu.
— Nu groapa de gunoi.
Nu banii.
Nu foamea.
Lacrimile mi-au umplut ochii.
— Ci faptul că, în timp ce plecai, încă te iubeam.
Toma a izbucnit în plâns.
Nu l-am îmbrățișat.
Nu imediat.
Iertarea nu apare într-o clipă.
Dar nici ura nu mai avea loc în inima mea.
După mult timp, am întins mâna.
El a prins-o cu ambele palme.
Și pentru prima dată după multe luni, am simțit că