acolo, banii, cardurile. N-am umblat la nimic.
Mă așteptam să se sperie, să se bucure, să întindă mâna repede. N-a făcut nimic din toate astea. S-a uitat la portofel, apoi la mine, și pe față i-a apărut încet un zâmbet. Un zâmbet mulțumit, calculat, de om care câștigase un pariu.
Nu a luat portofelul imediat. S-a rezemat de mașină, cu mâinile în buzunare, și m-a măsurat din cap până-n picioare.
— Bravo, băiete, a spus rar. Ai trecut testul.
— Ce test?
A luat, în sfârșit, portofelul din mâna mea și l-a