Un client bogat a lăsat „din greșeală” portofelul plin pe masă și a plecat. Chelnerul nou avea datorii, chirie neplătită și un copil acasă. A alergat după el în stradă.

Am luat sticla și am adus alta, deși vinul era la temperatura la care trebuia să fie. Nu m-am certat. Aveam nevoie de slujbă.

La final a cerut nota, a plătit cu cardul și a lăsat pe masă un bacșiș de doi lei. Doi lei, dintr-o notă de aproape trei sute. Și-a aranjat paltonul, și-a strâns telefonul și a ieșit fără să-mi arunce o privire.

Câteva secunde cât o viață

Am început să strâng masa. Am adunat farfuriile, am șters firimiturile, am întins mâna după pahar. Și atunci l-am văzut.