ale lui, se uita la mine ca și cum abia atunci mă vedea cu adevărat.
Și-a coborât privirea. Pentru prima dată nu mai era sigur pe el.
— Cum te cheamă? a întrebat încet.
— Emil.
A dat din cap, rar.
— Emil. Iartă-mă pentru „băiete”. Ai dreptate. Am întins mâna cu adevărat, de data asta ca de la om la om.
I-am strâns-o.
— Postul rămâne în picioare, a spus. Nu pentru că ai trecut vreun test. Ci pentru că mi-ai ținut mie o lecție pe care de mult n-a mai avut nimeni