Un client bogat a lăsat „din greșeală” portofelul plin pe masă și a plecat. Chelnerul nou avea datorii, chirie neplătită și un copil acasă. A alergat după el în stradă.

ale lui, se uita la mine ca și cum abia atunci mă vedea cu adevărat.

Și-a coborât privirea. Pentru prima dată nu mai era sigur pe el.

— Cum te cheamă? a întrebat încet.

— Emil.

A dat din cap, rar.

— Emil. Iartă-mă pentru „băiete”. Ai dreptate. Am întins mâna cu adevărat, de data asta ca de la om la om.

I-am strâns-o.

— Postul rămâne în picioare, a spus. Nu pentru că ai trecut vreun test. Ci pentru că mi-ai ținut mie o lecție pe care de mult n-a mai avut nimeni