masă. M-ați pocnit din degete de parcă aș fi un câine. Mi-ați lăsat doi lei bacșiș, nu pentru că n-aveați, ci ca să simt eu unde-mi e locul. Un om nu se poartă cu chelnerul așa cum v-ați purtat dumneavoastră cu mine. Cinstea mea n-are legătură cu cât de mult m-ați disprețuit. Ăsta-i tot secretul pe care-l „testați” la oameni.
S-a lăsat o tăcere. Trecea lumea pe lângă noi, mașinile claxonau, dar între noi doi era o liniște ciudată. Bărbatul acela, cu ceasul lui scump și cu cele nouă restaurante