mine. Pentru casă. Pentru toate lucrurile pe care urma să le facem.
M-am gândit puțin.
— Pentru că a ști că ceva se va termina nu înseamnă că trebuie să încetezi să trăiești înainte să se termine.
Sofia tăcu.
Apoi spuse:
— Asta sună ca ceva ce ar fi spus tata.
Am râs.
— Pentru că el m-a învățat.
În ziua în care Sofia a împlinit optsprezece ani, mai rămăsese un singur plic.
Am pus cutia din lemn pe masă.
Ea îl deschise singură.
Înăuntru nu era o scrisoare.
Era un