observase: o trapă mică, metalică, în podea.
A simțit cum inima îi bate în urechi. Tot aerul parcă se adunase în piept.
A făcut un pas spre trapă.
Apoi altul.
A îngenuncheat și a atins grilajul rece. Era închisă cu un lacăt vechi, ruginit, care părea să fi fost pus în grabă.
În acel moment, un gând i-a trecut ca fulgerul.
„Dacă nu sunt doar caiete aici?”
A simțit un nod în gât. Știa că trebuie să afle. Nu pentru el. Pentru fetele acelea. Pentru părinți. Pentru tot orașul care,