ani întregi, trăise cu durerea în suflet.
Și-a scos cleștele. A prins lacătul.
A strâns din dinți.
Cu un trosnet scurt, metalul a cedat.
Trapa s-a ridicat încet, scârțâind îngrozitor.
Un val de aer rece a ieșit la suprafață.
Lenuțu a ridicat lanterna.
Lumina a coborât în adânc.
În sfârșit, avea să vadă adevărul.
Și adevărul era acolo.
Așteptând de cinci ani.
A respirat adânc, s-a ținut de margine și a coborât prima treaptă, știind că, orice ar găsi, nimic nu va mai lăsa orașul Bănești în tăcerea aceea apăsătoare.