la accident.
Într-o seară de sfârșit de mai, Valeria și Teresa au ieșit la cină. Mauricio era acolo.
Am simțit că sunt alături de Diego și am început să-i spun povestea pe care o știam încă din copilărie.
„Aveai nouă ani când m-ai rugat să merg cu tine la brutărie. Ți-ai băgat mâinile până la încheieturi în maia și te-ai trezit cu făină pe tot nasul.”
Am rămas uimit.
„Apoi mi-ai spus: «Acum înțeleg de ce vii aici în fiecare zi, tată».”
Am simțit că sunt privit.
Degetele lui Diego