puțini decât în anii în care cultivam aproape toată parcela.
Duminică dimineața a apărut Doina cu Nicu.
Nicu a deschis portbagajul.
Exact ca în fiecare toamnă.
Doina s-a uitat la saci.
— Ăștia sunt?
— Da.
— Și ai mei unde sunt?
Marian a arătat spre doi saci.
— Poți să-i iei pe ăștia.
Doina a rămas cu gura întredeschisă.
— Doi?
— Doi.
— Marian, tu glumești? Noi luam opt-zece.
— Anul ăsta sunt doi.
A desfăcut unul și a luat un cartof în mână.
— Și sunt și mici.
Am simțit ceva în stomac.
Exact aceeași propoziție.