Timp de douăzeci de ani, soțul meu m-a obligat să-mi tund părul scurt

până la talie.

Într-o dimineață, m-am privit în oglindă și am văzut pentru prima dată după două decenii femeia din fotografiile vechi.

Daniel stătea în prag.

— E frumos, a spus.

Mi-am trecut degetele prin el.

— Știu.

Șase luni mai târziu am intrat din nou în salonul Martei.

Când m-a văzut, a încremenit.

Părul îmi ajungea aproape până la talie.

— Laura…

M-am așezat în scaun.

— Vreau să-l tunzi.

Marta m-a privit surprinsă.

— Ești sigură?

Am zâmbit.

— Da.

— Cât?

Am ridicat mâna și am arătat locul.

— Atât cât trebuie pentru o donație.