Tatăl vitreg al fiicei mele adolescente o tot ducea noaptea târziu la „înghețată”

fie amenințată. Despre frica de a-mi spune mie, pentru că știa că nu avem bani de aruncat, că salariul meu se ducea pe rate și mâncare.

— Mi-e rușine, a șoptit ea. Mi-e frică.

Mihai n-a atins-o. N-a ridicat vocea. A stat doar acolo, cu mâinile pe volan.

— Ai făcut o prostie, da, a spus calm. Dar nu ești singură. Și nu e capăt de lume.

Am simțit cum îmi curg lacrimile pe masă.

Au stat acolo mult. El i-a explicat ce înseamnă datoria, cum pot merge împreună la școală, cum