Tatăl meu m-a invitat la cină, m-a luat de mână și le-a spus prietenilor lui

Tata dădu din cap.

— Aveai patru luni.

Mama mă pusese în brațele lui.

Îi lăsase o geantă cu haine, documentele mele și scrisoarea.

Apoi îi spusese:

„Tu o vei iubi mai bine decât pot eu acum.”

— Și a plecat?

— Da.

— Unde?

Tata se uită la mine.

— La tratament.

Am simțit cum furia revine.

— Atunci este în viață.

Tata tăcu.

— Este în viață?!

— Da.

M-am ridicat atât de repede încât scaunul aproape se răsturnă.

— Și m-ai lăsat douăzeci și doi de ani să cred că era moartă?!

— Pentru că asta mi-a