privi.
Avea lacrimi în ochi.
Era prima dată în douăzeci și doi de ani când îl vedeam plângând.
— Omul care te-a crescut.
Mama și tata fuseseră prieteni încă din adolescență.
Nu un cuplu.
Tata fusese îndrăgostit de ea, dar Laura îl considerase întotdeauna cel mai bun prieten al ei.
La douăzeci și unu de ani, mama cunoscuse un bărbat.
Daniel.
Tatăl meu biologic.
— Unde este?
Robert își coborî privirea.
Tata răspunse:
— A murit înainte să te naști.
M-am uitat spre el.
— Deci partea asta era adevărată?
— Doar că am schimbat