Tatăl meu m-a invitat la cină, m-a luat de mână și le-a spus prietenilor lui

tată.

Ochii i se umplură instantaneu de lacrimi.

— Poți să fi făcut o greșeală uriașă și tot tu să fii omul care m-a crescut.

Își întoarse capul ca să nu-l văd plângând.

— Și încă ceva.

— Ce?

L-am luat de mână.

Exact cum mă ținuse el la restaurant.

— Data viitoare când vrei să-mi spui că sunt fata pe care o iubești cel mai mult, nu ai nevoie de patru martori și de un restaurant scump.

A râs printre lacrimi.

— Am înțeles.

— Poți pur și simplu să-mi spui.

Tata mi-a strâns mâna.