mâna.
Nu era ceva care urma să-l omoare în câteva zile, dar medicii îi descoperiseră o problemă cardiacă serioasă. Urma tratament și exista posibilitatea unei intervenții.
— N-am vrut să vă spun înainte de aniversare, spuse el.
M-am enervat instantaneu.
— Bineînțeles că nu! Pentru că tu nu spui nimic niciodată!
Vocea mea se ridică.
— Patruzeci de ani ne-ai lăsat să credem că ești un tiran!
Tata mă privi calm.
— Știu.
— De ce?
Răspunsul lui m-a redus la tăcere.
— Pentru că reputația mea nu mi s-a părut niciodată mai importantă decât liniștea