împrumutat niciun ban. Am vrut doar să văd care dintre voi are inimă curată.”
Mihai a citit de mai multe ori rândurile, fără să poată crede. Hârtia aceea, care îl apăsa pe suflet de un an întreg, era doar o încercare. Tatăl lui voise să afle cine îl iubea cu adevărat, nu cine putea plăti.
Lacrimile i-au umplut ochii.
„Tată…”, a șoptit el, strângând foaia la piept.
Dar tatăl Ion îl privea deja zâmbind.
„Fiule, tot ce am avut ți-am dat. Dar ce ai tu în suflet… nu ți-l poate