brațe.
În sat, reacția oamenilor fu și mai stranie.
Nimeni nu știa nimic.
Sau cel puțin asta spuneau.
— O cabană sub lac? N-am auzit.
— Lacul a fost mereu acolo.
— Poate sunt niște bușteni.
Dar oamenii evitau să o privească în ochi.
În aceeași seară, cineva îi bătu la ușă.
Era nea Petru.
— Trebuie să plecați mâine.
— De ce?
— Pentru că Mihai a aflat.
Elena îngheță.
— De unde știți?
Bătrânul scoase telefonul.
Pe ecran era un mesaj primit de la un număr necunoscut:
„Dacă Elena găsește cabana, ai terminat.”
— Cine v-a