Tata m-a văzut într-un autobuz, cu băiețelul meu în brațe, și a pălit

soacra mea cu un notar și cu doi bărbați.

— Ce voiau?

— Apartamentul tău.

Petru a ridicat încet privirea.

— Mi-au pus în față actele de donație. Soacra mea mi-a spus că trebuie să le semnez și să trec apartamentul pe numele lui Maxim.

— Și?

— Am refuzat.

Vera a izbucnit în plâns.

— Atunci s-a apropiat de mine și mi-a șoptit: „Semnezi… sau tatăl tău nu mai apucă dimineața. Cu inima lui bolnavă, un infarct poate veni oricând.”

Petru a rămas nemișcat câteva secunde.

Apoi a scos telefonul.

A format un număr.

Mișcările