din lemn și miros de aluat proaspăt.
Nu era elegant. Nu era scump. Dar era cald.
Ne-am așezat și, pentru prima dată în acea seară, fetele mele au început să zâmbească.
— Ce vreți? am întrebat.
Ana a ridicat mâna timid.
— Pizza cu mult cașcaval.
Maria a completat:
— Și suc.
— Se rezolvă.
Când a venit pizza, au mâncat cu poftă, fără să se mai uite în jur, fără să se mai simtă mici.
Eu le priveam.
Și simțeam că, în sfârșit, am făcut ceva corect.
Telefonul a vibrat pe masă.
Tata.