portofelul și am pus pe tejghea banii pentru ce mâncaseră fetele. Până la ultimul leu.
— Atât am consumat. Și atât plătesc.
Chelnerul a dat din cap, vizibil ușurat.
Când am ieșit în aerul rece, Ana a tras adânc aer în piept.
— Mami… mergem acasă?
M-am aplecat la nivelul ei.
— Nu.
Am zâmbit.
— Mergem să mâncăm pe săturate.
Maria m-a privit surprinsă.
— Serios?
— Serios.
Ne-am urcat în mașină. Nu aveam mulți bani, dar aveam suficienți pentru ceva simplu. Am condus câteva minute până la o mică pizzerie de cartier, cu mese