Țăranul mergea călare cu logodnica lui

de afaceri, de extinderi, de bani.

Era vorba de un copil.

Al lui.

— De ce nu mi-ai spus?

Gabriela a oftat.

Un oftat adânc, amar, pe care doar femeile părăsite îl pot da.

— Am venit. Dar n-ai vrut să mă vezi. Sau… cineva n-a vrut să mă lase să intru.

Valentina a roșit brusc, dar nu a scos un cuvânt.

— Gabriela, trebuia să insiști! a zis Radu, aproape disperat.

— Radu… eu nu alerg după nimeni. Nici după tine, nici după altul. Ai vrut alt drum, l-ai ales. Nu te-am oprit.