Țăranul mergea călare cu logodnica lui

Valentina, apoi iar la Radu.

— Da, al tău. Dar nu ai avut nevoie să știi, nu-i așa?

Cuvintele au căzut între ei ca un topor în butuc.

Valentina a pășit înainte, indignată:

— Cum îți permiți să apari cu povești din astea? Radu n-are nicio obligație față de tine!

Gabriela s-a uitat lung la ea, apoi și-a șters fruntea cu marginea mânecii.

— Nu vreau nimic de la el, a spus ea simplu.

Dar ochii lui Radu s-au umplut de o neliniște pe care nu o simțise niciodată.

Nu mai era vorba