Spălam pe jos în bucătăria în care lucram de 15 ani când am auzit-o pe iubita patronului vorbind la telefon în hol: „Mai trebuie să am răbdare câteva luni. După aia îl conving să trimită copilul la sora lui.”

Pentru prima dată, pe fața lui Silas nu mai era furie. Era groază.

Doctorul îi smulse fiola din mână și o puse într-o pungă sterilă.

— Analiza ei va arăta ce ai făcut.

Silas se întoarse spre mine.

— Nu știi ce ai declanșat.

— Știu că tata nu a fost hoț.

— Tatăl tău a ales să moară pentru adevărul lui.

— Nu. Tu ai ales să-l ucizi pentru tăcerea lui.

În depărtare se auziră sirenele poliției. Silas nu mai zâmbea.

Atunci telefonul doctorului sună. Era Mara, sora mea. Am răspuns imediat.

— Lena, vocea