Pentru prima dată, pe fața lui Silas nu mai era furie. Era groază.
Doctorul îi smulse fiola din mână și o puse într-o pungă sterilă.
— Analiza ei va arăta ce ai făcut.
Silas se întoarse spre mine.
— Nu știi ce ai declanșat.
— Știu că tata nu a fost hoț.
— Tatăl tău a ales să moară pentru adevărul lui.
— Nu. Tu ai ales să-l ucizi pentru tăcerea lui.
În depărtare se auziră sirenele poliției. Silas nu mai zâmbea.
Atunci telefonul doctorului sună. Era Mara, sora mea. Am răspuns imediat.
— Lena, vocea