Spălam pe jos în bucătăria în care lucram de 15 ani când am auzit-o pe iubita patronului vorbind la telefon în hol: „Mai trebuie să am răbdare câteva luni. După aia îl conving să trimită copilul la sora lui.”

părut că înseamnă ceva.

— Da.

A coborât privirea.

— Denisa crede că tu n-ai acceptat-o niciodată.

— Poate are dreptate.

S-a uitat surprins la mine.

— Mirela a fost bună cu mine. Nu pot să mă prefac că pentru mine e ușor să văd altă femeie aici. Dar asta nu schimbă ce am auzit.

Ușa bucătăriei s-a deschis.

Denisa era acolo.

Nu știu cât auzise.

— Ce ai auzit?

Radu s-a întors.

— Geta spune că te-a auzit astăzi vorbind la telefon.

Denisa m-a privit.

— Serios?

— Denisa…

— Nu. Vreau să aud.

S-a apropiat de masă.