care l-a făcut pe Andrei fericit cu adevărat.
Andrei a întors capul surprins.
Cătălin a rămas nemișcat.
— Tu mereu ai avut nevoie să te simți mai bun decât ceilalți, a continuat femeia. Mereu ai criticat pe toată lumea. Dar să știi ceva… omul care umilește la masă nu e mai deștept. E doar singur.
Vorbele au căzut greu peste toți.
Cătălin și-a luat geaca de pe spătar fără să mai privească pe nimeni.
— Bine. Am înțeles.
A plecat spre poartă, iar pietrișul trosnea sub pașii lui.
Nimeni nu l-a oprit.