să mă întrerupă.
Când am terminat, a dat din cap.
„Bănuiam.”
„Ce bănuiam?”
„Că nu era doar divorțul.”
Mașinile au pornit. Coloana. Ca o escortă oficială.
„Unde mergem?” am întrebat.
„Către companie.”
Am înghițit în sec.
„Nu mai este a mea.”
Daniel a zâmbit.
„Da. Pur și simplu nu știi încă.”
Când am ajuns la clădire, Radu era deja acolo. Cineva trebuie să-l fi sunat. Stătea drept, cu mâinile în buzunare, încercând să se prefacă că deține controlul.
Când a văzut șirul de mașini, zâmbetul i-a dispărut.
Daniel a coborât