să am încredere.
M-am urcat în mașină, iar ea s-a așezat lângă mine. Bărbatul a pornit fără să mai spună nimic.
„Ascultă-mă bine”, mi-a șoptit femeia. „Ai spus că locuiți în Pitești, da?”
Am dat din cap.
„Perfect.”
A scos din geantă un telefon vechi, dar elegant, și a format un număr.
După câteva secunde, a spus calm:
„Bună ziua. Vă sun în legătură cu soțul dumneavoastră. Sunt avocata familiei și cred că trebuie să vorbim urgent.”
Am rămas cu gura căscată.
„Cum adică…?” am început să șoptesc.
Mi-a făcut