camera de la etaj a rămas goală.
Am intrat acolo la o săptămână după ce m-am întors de la spital. Pe podea se afla încă fotografia noastră de la nuntă, căzută cu fața în jos. Am ridicat-o, am privit-o câteva clipe, apoi am pus-o într-o cutie.
Nu am rupt-o.
Nu mai aveam nevoie să demonstrez nimic.
Pe biroul lui Daniel am găsit o listă cu parole, conturi și date. Lângă ea era o cană crăpată pe care scria „Cel mai bun soț”. Am aruncat cana, dar am păstrat agrafa argintie