lucrează nu e chiar ce crede el.”
Am simțit cum mi se taie respirația.
„Cum adică?”
Mihai m-a privit direct în ochi.
„Eu sunt proprietarul.”
Liniște.
Doar sunetul ploii pe parbriz.
„Glumești…”
„Nu.”
Am rămas fără cuvinte.
„Am investit în firmă acum câțiva ani. Am păstrat discreția. Vlad a crescut acolo, dar nu știa cine e în spate.”
Am înghițit în sec.
„Și acum…?”
Privirea lui s-a întunecat.
„Acum știu exact ce fel de om este.”
Am simțit un nod în gât.
„Nu vreau răzbunare,” am spus încet.
Mihai a