Soțul meu îmi dădea în fiecare lună „bani de coafor”. I-am pus deoparte 14 ani. Când a plecat la alta, i-am arătat carnetul.

acolo cu primul meu carnet și cu un sentiment pe care nu-l mai avusesem de la nunta mea: că mi se întâmplă ceva important.

De atunci, în fiecare marți dimineața, când Petre era în schimb, mergeam la bancă. Lună de lună, paisprezece ani. Banii de coafor intrau toți acolo. Iar de la un punct încolo, nu numai ei.

Pentru că mai aveam un secret. Mașina de cusut a mamei, o Ileana veche, care stătea în debara sub o pătură. Mama fusese croitoreasă și mă învățase de mică tot ce știa.