stat, stai degeaba toată ziua.
Stăteam degeaba. Eu, care mă trezeam la cinci să-i fac pachetul pentru schimbul de dimineață. Eu, care am îngrijit-o pe mama lui șase ani, până în ultima ei zi, care i-am schimbat așternuturile și i-am dat să mănânce cu lingurița. Eu, care văruiam singură, puneam murăturile, duceam sacoșele din piață pe jos ca să nu dau bani pe autobuz. Stăteam degeaba.
Am plâns mulți ani din cauza vorbelor lui. Pe urmă, într-o zi, am încetat. Nu pentru că nu mă mai dureau. Ci pentru că