am scos de sub cearșafurile de zestre carnetul cu colțurile roase și mapa cu acte. M-am întors în bucătărie și le-am pus pe masă, în fața lui. Exact pe colțul unde îmi lăsa el banii. Am ridicat solnița și am așezat-o deasupra.
— Ce-i asta? a întrebat.
— Banii mei de coafor, am spus. Toți. Din paisprezece ani. Plus ce am muncit noaptea, cât sforăiai.
A deschis carnetul. L-am văzut cum citește suma o dată, apoi încă o dată, cum mișcă buzele fără sunet. Apoi a ajuns la actele apartamentului. La numele