Soțul meu îmi dădea în fiecare lună „bani de coafor”. I-am pus deoparte 14 ani. Când a plecat la alta, i-am arătat carnetul.

am scos de sub cearșafurile de zestre carnetul cu colțurile roase și mapa cu acte. M-am întors în bucătărie și le-am pus pe masă, în fața lui. Exact pe colțul unde îmi lăsa el banii. Am ridicat solnița și am așezat-o deasupra.

— Ce-i asta? a întrebat.

— Banii mei de coafor, am spus. Toți. Din paisprezece ani. Plus ce am muncit noaptea, cât sforăiai.

A deschis carnetul. L-am văzut cum citește suma o dată, apoi încă o dată, cum mișcă buzele fără sunet. Apoi a ajuns la actele apartamentului. La numele