dimineața aceea, spuse.
— Dar n-ai murit.
— Nu.
— Atunci de ce mi-a spus Clara că ai murit?
Francisc privi spre fiica lui.
Clara începu să plângă.
— Pentru că asta mi-a cerut tata.
M-am întors spre el.
— Tu?
— Am făcut o prostie, Maria.
— O prostie este să uiți o aniversare. Tu ți-ai înscenat moartea.
Francisc își acoperi fața cu palmele.
Apoi îmi spuse adevărul.
Cu câteva luni înainte de plecare descoperise că avea o afecțiune cardiacă serioasă.
Nu-mi spusese nimic.
Dar asta nu era tot.
În aceeași perioadă, aflase că cineva folosise