Soțul meu, cu care fusesem căsătorită timp de 40 de ani

dimineața aceea, spuse.

— Dar n-ai murit.

— Nu.

— Atunci de ce mi-a spus Clara că ai murit?

Francisc privi spre fiica lui.

Clara începu să plângă.

— Pentru că asta mi-a cerut tata.

M-am întors spre el.

— Tu?

— Am făcut o prostie, Maria.

— O prostie este să uiți o aniversare. Tu ți-ai înscenat moartea.

Francisc își acoperi fața cu palmele.

Apoi îmi spuse adevărul.

Cu câteva luni înainte de plecare descoperise că avea o afecțiune cardiacă serioasă.

Nu-mi spusese nimic.

Dar asta nu era tot.

În aceeași perioadă, aflase că cineva folosise