moment aveam nevoie să nu mai poată rescrie povestea și să-mi spună că îmi imaginasem totul.
Pentru că asta încercase ulterior.
Că fusese „doar o glumă”.
Că eu înțelesesem greșit.
Că trecea printr-o perioadă dificilă.
Dar oamenii de la acea masă văzuseră reacția lui înainte să poată inventa explicațiile.
Văzuseră momentul în care recunoscuse plicul.
Și tăcerea lui spusese suficient.
De cea de-a treia aniversare a nunții noastre nu a existat nicio cină.
Eram deja separați.
În acea seară am stat acasă cu Sofia.
Era mai mare acum și mergea