cea mai mare nevoie de tine.”
Camera s-a umplut de liniște.
— Jur că n-am mai repetat greșeala aceea niciodată, continuă bătrânul. Tocmai de aceea, când am aflat de la nora mea unde ești și ce face ea singură, mi-a fost rușine că ești fiul meu.
Andrei și-a coborât privirea.
— Tată…
— Nu. Acum mă asculți tu.
Mama mea s-a ridicat încet.
— Eu am venit imediat ce m-a sunat fiica mea. Am dormit pe un scaun în spital. I-am schimbat pansamentele. Am ținut copiii în brațe când ea nu putea nici să