Soțul meu a murit acum 3 ani. Luna trecută, banca m-a sunat că cineva plătește în continuare, lună de lună, rata la casa noastră.

Bănuindu-l că-i ascunde ceva, femeia s-a apropiat într-o zi să vadă despre ce discutau — și a rămas mută.

Casa noastră era luată în rate. „Ca să aibă copiii ceva al lor, Camelia”, zicea Dorin când semna actele, cu pixul ăla care nu scria bine și pe care l-a scuturat de trei ori. După moartea lui, am făcut o socoteală simplă pe un colț de ziar: cu salariul meu de la fabrică, cu alocațiile, cu ce mai spălam scări și mai făceam curat pe la casele altora, nu aveam cum să