ne descurcăm noi. D.”
— Băiatul meu avea 39 de febră, a spus Sorin, cu ochii pe bilet. Nevastă-mea era la muncă, nu avea cine să stea cu el. Trebuia să fiu eu pe macara marți dimineața. Eu trebuia să fiu acolo, doamna Camelia. Dorin mi-a îndesat biletul ăsta în buzunar și mi-a zis: „Du-te, mă, la copil, că de-aia avem copii, să fim lângă ei.” Și marți dimineața… marți dimineața a urcat el.
Tăcerea din bucătăria aia mică era mai grea decât toate tăcerile de la înmormântare la un loc.