Soțul meu a murit acum 3 ani. Luna trecută, banca m-a sunat că cineva plătește în continuare, lună de lună, rata la casa noastră.

la un antrenament de fotbal. Bucătăria mirosea a cafea reîncălzită. Sorin s-a așezat greu, ca un om de două ori mai bătrân, și a scos din buzunar un portofel jerpelit. Din el, cu grijă, cum scoți o fotografie de la mort, a desfăcut un bilet împăturit în patru, îngălbenit, ros la colțuri.

L-am recunoscut înainte să-l citesc. Scrisul lui Dorin. Literele lui apăsate, cu D-ul ăla mare pe care îl făcea ca la școală.

„Sorine, du-te acasă la băiat. Urc eu în locul tău marți. Nu-i spui lu’ șefu’ nimic,