vedeam căzut, înfrânt, și pentru prima dată nu mai simțeam durerea aceea care mă măcina.
— Fiecare primește ce merită, i-am spus calm. Eu mi-am crescut copiii cum am putut. N-a fost ușor, dar n-am renunțat.
S-a uitat la mine lung, cu ochii umezi, ca un om care caută o scăpare.
— Mă ierți? a șoptit.
M-am gândit o clipă. Nu pentru el, ci pentru mine. Pentru liniștea mea.
— Te iert, i-am spus. Dar nu pentru tine. Pentru mine și pentru copiii noștri.
A închis ochii și a oftat. Apoi