de perete.
Am ridicat capul și am simțit cum mi se golește pieptul.
Laurențiu. În carne și oase. Neras, transpirat, cu ochii ieșiți din orbite. În brațe ținea un bebeluș de vreun an, roșu la față, moale ca o cârpă. Lângă el, o fată tânără plângea în hohote și se agăța de mâneca lui.
— Vă rog, faceți ceva, a strigat el. Are febră mare de aseară, acum a început să se zbată, nu mai știu ce să…
Nu m-a recunoscut în prima clipă. Sau poate era prea speriat ca să