Soțul m-a părăsit acum trei ani pentru una de 27. Azi-noapte, la ora 3, a intrat în garda mea cu copilul lor de un an în brațe, ars de febră. Eram singurul medic din spital.

pună o valiză lângă ușa ei, la fel cum o pusese lângă a mea.

Nu simțeam nici triumf, nici răzbunare. Simțeam doar o oboseală imensă și, ciudat, un fel de milă.

— Ai grijă de copil, i-am zis. El n-are nicio vină.

Atât. Nimic mai mult. Ea a rămas în ușă, plângând, iar eu mi-am strâns lucrurile.

Laurențiu era pe hol. S-a ridicat când m-a văzut, a făcut un pas spre mine.

— Carina, vreau să-ți… mulțumesc nu e de-ajuns. Nu știu ce să…

— Copilul e bine, i-am spus. Asta contează. Ai