fața pătată de plâns, tremurând din tot corpul.
A rămas în ușă, incapabilă să intre. M-a privit lung, apoi a spus, cu vocea frântă:
— Acum înțeleg. Acum înțeleg de unde a avut el de toate. Și ce a lăsat în urmă.
Nu i-am răspuns imediat. M-am uitat la fata aia — pentru că era doar o fată, la urma urmei. O fată care se îndrăgostise de un bărbat cu douăzeci de ani mai în vârstă, care probabil îi promisese și ei marea cu sarea, și care într-o bună zi avea să