Soțul ei a trăit cu două familii timp de zece ani, până când poștărița i-a scăpat adevărul din greșeală…

îngălbeniseră și atârnau fără vlagă.

Atunci lui Sergiu i se făcu pentru prima dată cu adevărat frică.

Pentru că Ana mai degrabă ar fi uitat să mănânce decât să lase mușcata fără apă.

Dacă abandonase până și floarea, însemna că plecase într-o stare în care nu-i mai păsa de nimic.

Sau că nu avea de gând să se întoarcă.

Niciodată.

Sergiu se lăsă încet pe un scaun.

Își acoperi fața cu mâinile.

În clipa aceea se auziră pași pe prispă.

— Ana!

Sări în picioare și alergă spre ușă.

Dar în