amenințările și numele tuturor celor care îl urmăreau.
Procesul nu a avut nimic spectaculos.
Nu au existat strigăte ca în filme. Doar hârtie, declarații și uși grele care se închideau.
Când Natalia a intrat în sala de judecată, nu mai zâmbea.
— Alexandru, putem vorbi? m-a întrebat.
— Nu mai avem ce vorbi.
— Am făcut totul pentru companie.
— Ai făcut totul pentru tine.
— Îți pot explica.
— Mi-ai explicat deja. Te-am auzit.
A înțeles atunci că propria ei voce era cea care o condamnase.
Nu am simțit bucurie.
Doar oboseală.
După proces, biroul